Cine a inventat Salsa? Cubanezii? Portoricanii? Nord-americanii? După cum veţi putea constata, nici istoria salsei nu este uşor de determinat, deoarece în geneza ei au avut un rol important mai multe genuri muzicale latine şi afro-caraibiene.
                Muzica specifică este scrisă în 4/4, având 160-220 bătai pe minut.Ritmul de bază este Quick, Quick, Slow (trei paşi dansaţi pe 4 timpi).
                Salsa este un cuvânt spaniol care în traducere liberă înseamnă „sos”. Un sos picant, format din diferite ingrediente, care dau preparatelor culinare cu specific caraibian savoarea caracteristică. În argoul muzicii latino, când o formaţie cântă bine, se spune despre ea că „estan cocinando!”. Iar când în muzică sunt prezente toate ingredientele care o fac atât de delicioasă, latinii spun: “La musica tiene Salsa y Sabor” .        
                  Dar ce face Salsa atât de savuroasă? Pentru aceia dintre dumneavoastră care nu au aflat încă reţeta sau nu sunt familiarizaţi cu ingredientele exotice pe care Salsa le conţine, am pregătit în continuare o descriere succintă a modului de preparare pentru cele două reţete de succes „Salsa Musica” şi „Salsa Baile”!
                 Pentru prima, se ia o bucată de „Guajira” , se bate bine şi se unge cu o lingură de „Son”. Se adaugă „Jazz” după gust, o măsură de „Bomba” şi un praf de „Plenia”. Se amestecă toate şi se lasă să fiarbă la foc mic, timp de 20 de ani. Se serveşte „la rece” în sălile de concert sau la pachet (casete, cd-uri), pentru acasă.
                 Celor care nu au răbdare să stea la masă şi preferă fast food-ul, le recomandăm reţeta „Salsa Baile” .
                Acum că aţi aflat despre ce e vorba nu ne rămâne decât să vă urăm: Pofta bună!

                Atenţie însă!

                Cum reţeta este extrem de picantă, veţi fi cuprins instantaneu de un foc lăuntric care vă va mistui. Acesta nu poate fi stis decât pe ringul de dans, cu mijloace specifice pentru stingerea incendiilor, cum ar fi tehnicile de Rumba, Mambo, Cha Cha Cha şi Hustle.

                La începutul anilor `60, epoca de glorie a Mambo-ului era pe sfârşite. Cu această ocazie, muzica cubaneză a fost exilată la periferia societăţii , în zona Manhatten-ului, în Harlem şi Bronx. Între timp, datorită schimbărilor politice şi culturale apărute în urma revoluţiei lui Fidel Castro şi a  consecinţelor acesteia (vezi embargoul impus Cubei de către S.U.A.), rolul de principali promotori ai culturii latino a fost asumat de către emigranţii portoricani. Acest lucru a fost posibil deoarece în New York trăiau sute de mii de reprezentanti ai acestei naţionalităţi, precum şi datorită asemănărilor dintre cultura şi silul de viaţă portoricane şi cele cubaneze. La ingredientele din Cuba şi America de Nord, s-au mai adăugat încă doua din Puerto Rico, ritmurile “Bomba” (foatre asemănătoare cu Rumba cubaneză) şi “Plena” (din familia Merengue şi Calipso). Muzicienii portoricani Cartijo şi Ismael Rivera au fost cei care au amestecat în acest sos, în aşa fel încât să nu se “taie” sau să se afume.

                 În această atmosferă plină de interferente culturale , a doua generaţie de emigranţi din America Latină, provenind în special din Cuba, Puerto Rico, Republica Dominicană, Columbia, Venezuela, a creat “New York Latin Sound”.  Si cum acesta ca şi Jazz-ul, R&B-ul, Rock & Roll-ul sau Disco, trebuia sa poarte un nume , a fost botezat Salsa.

                 Omul care a avut ideea de a folosi cuvântul “Salsa” pentru a promova acest curent muzical a fost Izzy Sanabria (designer grafic la “Fania Allstars”) supranumit din aceasta cauză “Mr. Salsa”. Tot el are meritul de a fi intuit potenţialul de marketing al acestui cuvânt în comercializarea muzicii latino.
                  Una dintre primele reacţii la folosiriea termenului de “Salsa” pentru muzica latino din New York a venit din partea lui Machito, care spunea că “Salsa nu  reprezinta o noutate, este aceeaşi muzică care se cânta în Cuba de mai bine de 50 de ani.”
                   Vă prezint în continuare, în ordine cronologică, câteva dintre reperele temporale care definesc fenomenul Salsa.
                   Noul stil latino a prins viaţă în anii `60 în locuri ca St.George Hotel în Brooklyn. Au urmat apoi întâlnirile din fiecare duminică din Central Park în timpul anilor ‘60 şi începutul anilor ‘70. Imensa prezenţă la aceste întâlniri a latinizat practic Central Park, ca şi întregul oraş, cu un nou look şi un nou ritm.

                   În anii `70, vestita discotecă Cheetah din New York a devenit o scenă pentru aceşti tineri latini.

1971: La Cheetah, în august, se desfăşoară şi se filmează festivalul muzical The Fania All Stars. Prin intermediul show-ului TV “Salsa”, găzduit de Izzy Sanabria, la Cheetah s-a făcut prima referire la acest gen de muzică ca Salsa.

1972: Concert cu intrare liberă în Central Park organizat de PROLAM (Puerto Rican Organization for Latin American Music).

             Tot în acelaşi an, în iulie, are loc premiera filmului: “OUR LATIN THING”. Reluarea filmului câţiva ani mai târziu a avut un succes chiar mai mare decât lansarea originalului.

             Johnny Pacheo şi directorul de film Jerry Masucci au fondat o casă de înregistrări numită Fania şi au organizat un concert în toamna anului 1973 care avea să aibă un impact incredibil asupra istoriei muzicii latino. Muzicienii care au concertat cu această ocazie au fost prezentaţi, conform tradiţiei nord-americane, ca făcând parte din “Fania All Stars”. Acest eveniment a strâns peste 40 000 oameni, veniţi să audă cântând staruri ca Victor Paz, Willie Colon, Ray Barreto, Bobby Valentin, Larry Harlow, Hector Lavoe şi Cheo Feliciano.

              “Fania”, din care făceau parte artişi consacraţi ca Tito Puente, Celia Cruz, Johnny Pacheco şi Jerry Masuci, a avut o contribuţie importantă la succesul noului gen muzical.

               În 1974, Jerry Masucci a vrut să creeze ceva nou. Astfel, în acest an a înregistrat albumul “Latin Soul Rock”, un proiect comercial care încerca să combine muzica latino cu alte numeroase stiluri cu o popularitate doesebită la nivel internaţional. Piesa de succes a fost cea a lui Cheo Feliciano intitulată “El Raton”, primul real success al boom-ului Salsa.
               Dar adevărata scânteie care a dus la “explozia” Salsei a reprezentat-o prima ceremonie Latin NY Music Awards din mai 1975. Ceremonia a primit din partea mass-mediei cea mai mare atentie acordata vreodata unui eveniment legat de muzica latino din acea vreme şi a reprezentat rampa de lansare pe plan internaţional a Salsei.
               Toate acestea au avut un impact incredibil la nivel mondial în ceea ce priveşte interesul pentru Salsa. Jurnalişti din Europa, (Olanda, Germany, Franţa, Iatalia, Anglia, etc.) şi chiar şi din Japonia, au venit la New York să comenteze evenimentul şi să se documenteze asupra acestui stil de muzica şi de dans numit Salsa. Interesul international a făcut din “Latin NY” vectorul cel mai important in popularizarea informatiilor despre Salsa .
                În martie 1976 are loc premiera filmului “Salsa”, iar în luna mai, are loc a doua ediţie specială TV Latin NY Music Awards.
                Deşi anii ‘70 au adus cu ei boom-ul Salsei, de-abia în anii ‘80, “senzuala” şi “erotică”, Salsa a căpătat recunoaşterea universală graţie unor muzicieni ca Lalo Rodriguez, Eddie Santiago şi Gilberto Santa Rosa.
 
                  În perioada anilor ‘80 şi ‘90, meritele pentru răspândirea cuvântului Salsa în întreaga lume îi revin lui Ralph Mercado, cel mai mare promotor non-muzician al Salsei.
 
                 În anii ‘90, această muzică ajungea deja la tineretul american cât şi la cel al altor ţări din întreaga lume, dar asta doar datorită diversificărilor de stil de la Son-ul Cubanez tradiţional şi de la Mambo-ul anilor ‘30, la Salsa anilor ‘70-‘80 din New York. Cea mai nouă variantă este “Salsa Rap”.